joi, 30 octombrie 2014

Victor Ponta, România nu te vrea președinte!



De luni de zile propaganda PSD-istă încearcă să inducă o idee: aceea că Victor Ponta este improbabil sau imposibil de învins, că orice am face meciul e gata câștigat, că are scoruri astronomice în sondaje, peste 40% în primul tur și tot așa. În săptămânile de campanie Victor Ponta s-a sforțat din răsputeri să întrețină această percepție. El nu a avut practic o strategie în adevăratul sens al cuvântului, ci un calcul matematic grosier și cinic și un plan de câștigare a alegerilor bazat pe trei elemente: 1. tertipuri legislative care să legalizeze furtul și trădarea (vezi ordonanța pe migrație a aleșilor locali), 2. pomeni electorale și promisiuni cât pentru trei bugete, 3. atacuri mizarabile la adresa lui Klaus Iohannis cu scopul de a învrăjbi oamenii împotriva acestuia. 

În ciuda acestui arsenal în care au fost agrenate resurse umane, materiale și propagandistice uriașe, ultimele zile devualează din ce în ce mai accentuat o schimbare de climat. Înainte de a se vedea exact în cifre (și sunt sigură că se vor vedea în scorul din primul tur), simptomele apropierii eșecului se văd în detalii aparent mărunte. Eșecul se simte în refuzul unei bătrâne de 104 ani de a spune de la tribuna PSD „Votați Victor Ponta” în ciuda îmboldelii primarului Piedone, în fluierăturile românilor din străinătate care îl întreabă pe Victor Ponta de milionul de locuri de muncă, în banner-ul atârnat de la balcon de un cetățean, pe care scrie „mincinosul” cu o săgeată îndreptată către bannerul pe care scrie „Victor Ponta președinte”. Astea nu sunt cazuri izolate sau coincidențe, sunt expresia unei stări de spirit, până acum latentă. 

În ultimele zile Victor Ponta arată și se poartă ca un om în corzi,  pe care disperarea îl face să dea cu pumnul în gol, năucit și întrebându-se de unde i se trage, și care nu mai speră decât să bată odată gongul, să se termine meciul. De tras i se va trage din minciuni și din trufie. Din subestimarea inteligenței, decenței și bunătății acestui popor, înțeleasă drept slăbiciune sau ignoranță. Toți guvernanții care au făcut acest lucru au sfârșit prost. Victor Ponta n-a învățat niște lecții importante deși e de mulți ani în politică, anume că acestei nații nu îi poți băga pe gât la nesfârșit minciuni, că dacă oamenii încă tac nu înseamnă că le și cred, dar mai ales că arma urii și învrăjbirii s-a întors întotdeauna împotriva celui care a folosit-o.
Doar pentru că ți-au spus consultanții că trebuie să stârnești emoție, nu poți să intri cu cizmele în viața contracandidatului tău, să-i jignești familia, să-i ataci părinții, să-l acuzi pentru că are o anumită religie sau etnie, să sperii pensionarii ca să-i faci să nu-l voteze. E rușinos și arată un prag de disperare vecină cu iraționalul. Iar în mod particular eșecul i se va trage lui Victor Ponta din contrastul tot mai izbitor între el și Klaus Iohannis. Cu cât îi vede lumea mai mult pe amândoi, cu atât e mai rău pentru el, de aia și fuge de o confruntare directă.

Deși în sinea lui probabil simte, Victor Ponta refuză încă să creadă că România nu-l vrea președinte, că nu este cel mai iubit fiu al poporului, deși își serbează ziua pe stadion și că trebuie să cumpere susținere prin pomeni, promisiuni și presiuni, pentru că nimeni nu îl susține din convingere și din suflet. Dar va vedea cu ochii lui pe 2 noiembrie.

Niciun comentariu: