Revin pe blog după o perioadă
destul de stresantă, în care s-au aglomerat toate deadline-urile posibile. Ei bine,
nu este cred întâmplător faptul că această perioadă, cu agitația ei, vine
tocmai la finalul unui an care a fost el însuși cel mai copleșitor și obositor după
mult timp. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, eu una nu am mai parcurs până
acum un an similar lui 2011. Și nu numai eu. Este sentimentul pe care îl
împărtășesc mulți prieteni cu care am vorbit în ultima vreme, acela al unui an
care s-a consumat într-o goană și o agitație continuă pentru ziua de azi,
fiindcă cea de mâine a rămas mereu învăluită în incertitudine și îndoială, al
unui an în care problemele au fost prea multe, încât au rămas prea puține
resurse interioare pentru bucurii.
Nu cred nici măcar că este de
vină criza economică pentru această stare de spirit. Dificultățile economice au
accentuat-o de bună seamă, dar nu aici se află răspunsul. Ci în criza de
toleranță și generozitate față de noi înșine și față de ceilalți, în criza de
solidaritate, nu ideologic înțeleasă, ci uman. Asta la nivel individual. Iar la
nivel colectiv în criza de repere și criza de obiective. Sunt câteva teme la
care poate vom reflecta mai mult în perioada sărbătorilor și în anul ce vine.
Închei pe un ton mai optimist
și vă doresc tuturor un Crăciun liniștit de care să vă bucurați pe deplin!
3 comments:
Crăciun Fericit!
Craciun fericit Iulia!
Sa ai un an nou, cu ceva nou, in sensul bun al cuvantului, Iulia! Ai dreptate, 2011 a fost un an in viteza, in prea mare viteza.Suntem aproape cu totii asaltati de super-oferte de tot soiul.Eu le-as zice supraoferte, in sensul negativ al termenului.Poate ca lipsa de solidaritate dintre noi e cauzata si de supraoferta de comunicare.Fiecare vrea sa fie o parte din marea comunitate de de comunicatori.On-line-ul ne confera viteza inclusiv in constientizarea numarului mare de semeni cu care suntem diferiti in conceptii si atitudini.Din pacate, prea multi dintre noi confundam,,diferiti" cu opus, impotriva si opiniile cu persoanele care le emit.De aici mai este doar un pas pana la ura si la dorinta de izolare. Si atunci ne ascundem, intr-un mod cam las zic eu, in ligheanul nostru cu prieteni apropiati si navigam izolati prin oceanul diversitatii umane.Putem macar incerca sa contribuim la schimbarea mentalitatilor.Ce zici, te bagi la asa ceva?
Trimiteţi un comentariu